Hipoterapia
Hipoterapia utilizează calul ca mediator terapeutic; actul său fondator este performanța amazoanei daneze Liz Hartel, medalie de argint în dresaj la Jocurile Olimpice din 1952 la Helsinki în ciuda unei paralizii post-poliomielitice, care a revelat acțiunea reabilitativă a calului. Se sprijină pe principiul medierii moștenit de la teoriile franceze (Roussillon, Brun, Școala din Lyon): calul, terț viu, permite o relație triangulară pacient-animal-terapeut care atenuează frontalitatea transferului. Câmpul său este foarte larg (tulburări din spectrul autist, tulburări de atașament, tulburări de anxietate, tulburări de comportament alimentar, depresie infantilă), ceea ce constituie deopotrivă bogăția sa și una dintre fragilitățile epistemologice.
| Cod | TI85 |
|---|---|
| Nume (RO) | Hipoterapia |
| Nume francez | Équithérapie |
| Siglă (FR) | EQ |
| Fondatori | Liz Hartel (JO Helsinki 1952), Renée de Lubersac (école française) ; théorie de la médiation : René Roussillon, Anne Brun (école lyonnaise) |
| An | 1952 (exploit fondateur de Liz Hartel) |
| Școală / Val | Approches par l'animal ; médiation équine, théories françaises de la médiation thérapeutique |
| Volum de referință | Volumul 7 din Mémento des Psychothérapies |
Această terapie este tratată în detaliu (principii, indicații, protocol, nivel de evidență) în Volumul 7 din Mémento des Psychothérapies. Vezi volumul.